Probabil te-astepti la o postare romantica,ceva despre iarna,frumos si paradisiac...asteapta-te pana vii...
***
Pasesti cu dintii inclestati pe lamele de gheata ce-ti taie picioarele virgine de copil,cu dintii inclestati si-o figura impersonala inghetata pe fata. Viscolul te bate in fata si-n spate si-n suflet...stii ca nu vei putea ajunge la capatul drumului dar o dorinta animalica de a arata ca poti te-arunca inainte in scrasnet de gheata inumana si urlet de hiena. Nu vrei si cu toate astea pui un picior inaintea altuia,crancen in dementa ta blocata de a inainta... Un singur gand te impinge inainte,o ura nebuloasa catre acel ceva inexistent ce ti se lipeste scarbos de pielea-ti diafana si te trage inapoi spre renuntare,spre mediocritatea calm-egoista. Si pas cu pas,urlet dupa urlet,lacrima dupa lacrima te-mbratiseaza o primavara timpurie, o primavara a nesigurantei si a dubiului,si viscolul te mai loveste numai in ceafa. Pacalit de-un succes timpuriu si vremelnic...
Sa fie oare-adevarat,acesta-i telul pentru care ai luptat cu bratul si cu fruntea ta de copil plapand si obscen de inocent? Bucuros de victorie te sprijini de singurul pomisor ce-ti rasare in cale...
Si deodata bucuria-ti piere sub un parait satanic si sec,un sunet al mortii brutale si-al nemuririi diavolesti. Copil tampit, cu greutatea ta de suflet trist ai rupt evlaviosul pomisor... Cazut in zapada neagra a mediocritatii, cu viscolul ce vine,tavalug de ura si spaima-nfipta neinteles in creier,stii acum ca veti muri amandoi,copil si pomisor. Si te doare-acel bolovan ce ti l-au pus pe post de inima cand te gandesti la saracul pomisor...
