Existenta unui gamer

Dupa un ecran de "Loading" prost, ai carui pixeli iti omoara ochii si-ti distrug creierul pueril, incepe jocul. Camuflat in razele unui nenorocit de neon abstract, un zombie din specia "medic" ma trage stupid de picioare. Disperat,ma retrag in spatiul protector. Folosind o veche tehnica de lupta, imbecilu' imi spinteca spatiul meu vital, si ma scoate in gloata lor de zombie, punandu-ma la crescut, sa ma fac mare si sa se poata hrani,el si tot tribul lui,cu sperantele,durerile,si fericirile mele.
Level dupa level fug disperat prin cusca asta fara gratii, muscand bolnav,disperat din toti parazitii astia condusi de A.I.(artificial inteligence).Totusi,ferindu-ma de otrava si inamici,de capcane si surprize, un graunte dureros de ascutit de teama imi ramane:deasupra mea ochiul Autocratorului ma priveste atotstiutor,conducandu-ma telepatic prin acest joc tembel de liniar. Si daca as avea cumva proasta idee de a incerca sa ies din joc inainte de a-l termina, mi se va strica calculatorul,cum au patit toti inaintea mea. Totusi,dorinta de a fi mai bun ca ei ma duce inainte, sub privirea ochiului sticlos si injectat.
Dar iata ca am ajuns la ultimul nivel. Fata in fata cu ochiul ce-a capatat bonus o fata si-un corp, scarbos de flasce dar al naibii de eficiente, imi pregatesc rece si calm armele. Doar e un simplu joc,de ce m-as agita?! Totusi, un gand animalic imi urla in boxele constiintei:"Javra,in seara asta, pleci ca din ma-ta,cu picioarele inainte!!!"...
Apoi 2 ecrane se succed idiot...

Asta e,nu e prima oara cand mor...Dar acum ma astepta alte jocuri existentiale.

Ca curu' (secvente dialogate)

-Frate,cum iti merge cu scoala?

-Ca curu'.

-Vine bacu'...cum e?

-Ca curu'.


-Cum te intelegi cu amicii?
-Ca curu'.


-Ai mancat? A fost buna mancarea?
-Ca curu'.


-Ai ajuns? Cum a fost la meditatii?
-Ca curu'.

-Cum ti s-a parut profu' X?

-Ca curu'.

-A fost fain in oras?

-Ca curu'.

Si nici n-are cum sa ti se para ceva altfel,atunci cand tu nu mai percepi normal ceea ce te-nconjoara. Tocmai de aceea,doresc aici sa imi cer scuze celor fata de care, sub impulsul situatiei prezente, m-am comportat "ca curu' ".

Deja?!

Cica luni am bac-ul...ma rog,marti...de fapt competenta la romana,dar oricum,asta-i momentul ala in care nici o cafea din lumea asta nu te mai trezeste la realitate,si nici o tigara nu te mai calmeaza.
E momentul in care "tinerele valori" ce s-au ridicat dintre noi ne vor arata din nou o nota imensa si ne vor explica de ce noi suntem mai prosti decat ei,iar noi,astia cu bun simt intr-ale invatatului vom da din cap neincrezatori si-l vom cita pe Spike:"Ba,da-i ba drumu' de-aici! De obicei nu crezi pana nu vezi cu ochii tai daca se poate...". Si uite-asa e sambata seara,sunt frant,n-am facut nicio tema,iar eu Goagalesc sa vad o comedie tare de prin 2009 sau 2010...ca la astea din 2011 nu gasesti torente de calitate.
De ce doamne ne dai tu noua bac si teme, in loc sa ne dai torrente bune si-o bere rece?
Si-uite-asa am ajuns iar la capitolu' "Plans singur de mila". Concluzia e ca hobby-ul meu antisocial e lamentatul si auto-compatimirea. Si mai trist e ca-mi place. Si si mai trist e ca-mi place de mine asa. Ma iubesc pentru numele lui dumnezeu.
Va urma: postare de auto-analiza psihologica si introspectie intitulata "Narcis si prietenii lui". Stai lucid. :|