Cand esti prost si viata-i grea...

Aici a fost candva o postare. Nu mai e. Nu mai e pentru ca nimic din ceea ce o motivase nu isi mai gaseste sensul in aceasta lume acra. In consecinta, acea postare a plecat acolo unde au plecat multe lucruri in ultima vreme...
R.I.P.
Fie ca ceea ce va fi de acum incolo sa fie altfel,sa fie mai bine,mai frumos,mai insorit si mai cald. Daca vreodata voi mai simti nevoia de a scrie,acest blog va fi primul care va afla. Pana atunci, sa nu uitam ca "Fugit irreparabile tempus"(Trecerea timpului este ireversibilă),dupa cum spunea Virgiliu si ca timpul este cel mai bun medicament. Vindecare usoara.

Drum de nea

Probabil te-astepti la o postare romantica,ceva despre iarna,frumos si paradisiac...asteapta-te pana vii...
***
Pasesti cu dintii inclestati pe lamele de gheata ce-ti taie picioarele virgine de copil,cu dintii inclestati si-o figura impersonala inghetata pe fata. Viscolul te bate in fata si-n spate si-n suflet...stii ca nu vei putea ajunge la capatul drumului dar o dorinta animalica de a arata ca poti te-arunca inainte in scrasnet de gheata inumana si urlet de hiena. Nu vrei si cu toate astea pui un picior inaintea altuia,crancen in dementa ta blocata de a inainta... Un singur gand te impinge inainte,o ura nebuloasa catre acel ceva inexistent ce ti se lipeste scarbos de pielea-ti diafana si te trage inapoi spre renuntare,spre mediocritatea calm-egoista. Si pas cu pas,urlet dupa urlet,lacrima dupa lacrima te-mbratiseaza o primavara timpurie, o primavara a nesigurantei si a dubiului,si viscolul te mai loveste numai in ceafa. Pacalit de-un succes timpuriu si vremelnic...
Sa fie oare-adevarat,acesta-i telul pentru care ai luptat cu bratul si cu fruntea ta de copil plapand si obscen de inocent? Bucuros de victorie te sprijini de singurul pomisor ce-ti rasare in cale...
Si deodata bucuria-ti piere sub un parait satanic si sec,un sunet al mortii brutale si-al nemuririi diavolesti. Copil tampit, cu greutatea ta de suflet trist ai rupt evlaviosul pomisor... Cazut in zapada neagra a mediocritatii, cu viscolul ce vine,tavalug de ura si spaima-nfipta neinteles in creier,stii acum ca veti muri amandoi,copil si pomisor. Si te doare-acel bolovan ce ti l-au pus pe post de inima cand te gandesti la saracul pomisor...

Existenta unui gamer

Dupa un ecran de "Loading" prost, ai carui pixeli iti omoara ochii si-ti distrug creierul pueril, incepe jocul. Camuflat in razele unui nenorocit de neon abstract, un zombie din specia "medic" ma trage stupid de picioare. Disperat,ma retrag in spatiul protector. Folosind o veche tehnica de lupta, imbecilu' imi spinteca spatiul meu vital, si ma scoate in gloata lor de zombie, punandu-ma la crescut, sa ma fac mare si sa se poata hrani,el si tot tribul lui,cu sperantele,durerile,si fericirile mele.
Level dupa level fug disperat prin cusca asta fara gratii, muscand bolnav,disperat din toti parazitii astia condusi de A.I.(artificial inteligence).Totusi,ferindu-ma de otrava si inamici,de capcane si surprize, un graunte dureros de ascutit de teama imi ramane:deasupra mea ochiul Autocratorului ma priveste atotstiutor,conducandu-ma telepatic prin acest joc tembel de liniar. Si daca as avea cumva proasta idee de a incerca sa ies din joc inainte de a-l termina, mi se va strica calculatorul,cum au patit toti inaintea mea. Totusi,dorinta de a fi mai bun ca ei ma duce inainte, sub privirea ochiului sticlos si injectat.
Dar iata ca am ajuns la ultimul nivel. Fata in fata cu ochiul ce-a capatat bonus o fata si-un corp, scarbos de flasce dar al naibii de eficiente, imi pregatesc rece si calm armele. Doar e un simplu joc,de ce m-as agita?! Totusi, un gand animalic imi urla in boxele constiintei:"Javra,in seara asta, pleci ca din ma-ta,cu picioarele inainte!!!"...
Apoi 2 ecrane se succed idiot...

Asta e,nu e prima oara cand mor...Dar acum ma astepta alte jocuri existentiale.

Ca curu' (secvente dialogate)

-Frate,cum iti merge cu scoala?

-Ca curu'.

-Vine bacu'...cum e?

-Ca curu'.


-Cum te intelegi cu amicii?
-Ca curu'.


-Ai mancat? A fost buna mancarea?
-Ca curu'.


-Ai ajuns? Cum a fost la meditatii?
-Ca curu'.

-Cum ti s-a parut profu' X?

-Ca curu'.

-A fost fain in oras?

-Ca curu'.

Si nici n-are cum sa ti se para ceva altfel,atunci cand tu nu mai percepi normal ceea ce te-nconjoara. Tocmai de aceea,doresc aici sa imi cer scuze celor fata de care, sub impulsul situatiei prezente, m-am comportat "ca curu' ".

Deja?!

Cica luni am bac-ul...ma rog,marti...de fapt competenta la romana,dar oricum,asta-i momentul ala in care nici o cafea din lumea asta nu te mai trezeste la realitate,si nici o tigara nu te mai calmeaza.
E momentul in care "tinerele valori" ce s-au ridicat dintre noi ne vor arata din nou o nota imensa si ne vor explica de ce noi suntem mai prosti decat ei,iar noi,astia cu bun simt intr-ale invatatului vom da din cap neincrezatori si-l vom cita pe Spike:"Ba,da-i ba drumu' de-aici! De obicei nu crezi pana nu vezi cu ochii tai daca se poate...". Si uite-asa e sambata seara,sunt frant,n-am facut nicio tema,iar eu Goagalesc sa vad o comedie tare de prin 2009 sau 2010...ca la astea din 2011 nu gasesti torente de calitate.
De ce doamne ne dai tu noua bac si teme, in loc sa ne dai torrente bune si-o bere rece?
Si-uite-asa am ajuns iar la capitolu' "Plans singur de mila". Concluzia e ca hobby-ul meu antisocial e lamentatul si auto-compatimirea. Si mai trist e ca-mi place. Si si mai trist e ca-mi place de mine asa. Ma iubesc pentru numele lui dumnezeu.
Va urma: postare de auto-analiza psihologica si introspectie intitulata "Narcis si prietenii lui". Stai lucid. :|

Bacalaureat - Drama in 6 probe

Bacalaureatul,zis si "muma padurii" bate la usa... Ti se intareste cacatu' in cur cand te gandesti, toata lumea te freaca sa inveti,ca e un moment definitoriu pentu viitorul tau,ca... o,doamne,nici ei nu se mai cred... Stai in casa ca un sobolan de bloc,nu misti,nu respiri,visezi numai Eminescu si integrale...
Si-acum carcotasul din mine tipa : "De ce?!"... Bai,cica trebuie,ca altfel nu intri-n facultate,deci faci opinie separata,anti-socialule! Sa presupunem ca se face minunea,coboara o zana grasa cu chilotu' chituit pe cur, scarpina aeru' cu bagheta aia a ei si intra si subsemnatu'-n facultate...si-uite-asa se mai duc 4 ani pe...apa Sambetei...
Si dupa ce mai trec si astia 4 ani, te mai imbeti o data,ca iar e bal,si daca-i bal tre' sa te faci ranga in tipicul spirit patriotic... Si cand te trezesti mahmur si amortit, sesizezi ca esti in curu' gol, la figurat vorbind...
Si nu te vrea nimeni,ca esti tanar si nepriceput...si-ai ajuns ca alte mii de tineri din tara asta,somer cu studii superioare. Acum o sa stii daca te trag astia-n piept si nu-ti dau tot somaju'...nu stiai tu de ce-ai facut facultate...asta desigur,daca nu te-nfig ai tai pe undeva,atunci te poti numi un norocos al soartei.
Si-atunci,stau si ma-ntreb... Noi,tinerii generatiei asteia,unde ne ducem?

Intro la nimic

De ce scriu din nou? Scriu pentru ca imi era dor sa am bloguletul meu... Pe celalalt l-am inchis pentru ca apartinea trecutului,nu ma mai simteam legat sufleteste de el.
Si ar mai fi un motiv. Am hotarat sa nu mai scriu numai ceea ce doresc eu,ci si ceea ce doriti voi. Daca aveti o dilema,o intrebare,ceva despre care vreti sa cititi...intrebati,"and I'll Google it for you".
Acestea fiind zise,nu ne ramane decat sa scriu/cititi.
Pace tie,cititorule.