Frate,mai tineti minte cand erati mici de tot, si o "ardeati pe la gradinita"? Vremurile alea cand legatul siretelor implica un adult si cel mai rau lucru era somnul de dupa-masa? Hai ca v-ati amintit...
No,mai tineti minte lectia darniciei? Aia cand te puneau, mai pe vrute,mai pe nevrute, sa imparti totul cu ceilalti agarici din perimetru? Totul, bomboane,biscuiti, sau pampers-ul(la astia mai rahitici), totul trebuia impartit cu plangaciosul sau ochelarista de langa tine.
"Apoi am mai crescut, am trecut la altceva"...
Am trecut la a trai pe bune. Si cine-a avut ochi sa vada si cap sa gandeasca s-a prins de un lucru. Lectia aia cu "Imparte totul" e un cacat. In societatea asta rece si stridenta, trebuie sa iti pese de tine. Sa incerci sa faci bine altcuiva e sinonim cu a-ti face tie rau. Atata timp cat nu vei gandi strict spre persoana ta, nu vei fi fericit... Dar oare,fericire-i asta? Tind sa cred ca nu, caci animalul din om a fost dresat de mult timp...
Si atunci,care e reteta,solutia fericirii?...
Auditie placuta.
http://www.youtube.com/watch?v=ptzzU7jFQwo
joi, 17 octombrie 2013
duminică, 13 octombrie 2013
De ce mi-e rau?
Stau si ma gandesc la intrebarea asta de ceva timp. M-au intrebat multi, si i-am intrebat si eu pe multi... Si de fiecare data raspunsul suna altfel. Dar de curand am inteles o chestie. Raspunsul e acelasi,indiferent de situatie. Alegeri facute prost. Nu alegeri gandite prost, ci alegeri aproape negandite. Alegeri unde punem comoditatea inainte. Pe principiul "Rau cu rau, dar mai rau e fara rau".
Alegem sa trecem prin lucruri,situatii pe care le cunoastem deja, chiar daca ne aduc o senzatie efemera de fericire, si o galeata de probleme. Sau poate nici macar fericire, ci doar o senzatie de familiaritate. Pana la necunoscut, ne mananca frica de el. De fiecare data cand trebuie sa ne rupem de un rau familiar, ne aducem aminte de orice rahat ne poate face sa-l privim un pic mai indulgent, mai cald si bland.
Pana nu invatam sa taiem in carne vie, asemeni extirparii unei tumori, care doare,dar te salveaza, pana atunci zic, nu avem dreptul sa ne punem intrebarea:"De ce sunt nefericit?"... Cat de puternic e omul, si cat de slab alege sa fie...
Eu am incercat sa risc. Am sarit de pe marginea rapei...dar jos,raul secase...
Stii cum zic?
Alegem sa trecem prin lucruri,situatii pe care le cunoastem deja, chiar daca ne aduc o senzatie efemera de fericire, si o galeata de probleme. Sau poate nici macar fericire, ci doar o senzatie de familiaritate. Pana la necunoscut, ne mananca frica de el. De fiecare data cand trebuie sa ne rupem de un rau familiar, ne aducem aminte de orice rahat ne poate face sa-l privim un pic mai indulgent, mai cald si bland.
Pana nu invatam sa taiem in carne vie, asemeni extirparii unei tumori, care doare,dar te salveaza, pana atunci zic, nu avem dreptul sa ne punem intrebarea:"De ce sunt nefericit?"... Cat de puternic e omul, si cat de slab alege sa fie...
Eu am incercat sa risc. Am sarit de pe marginea rapei...dar jos,raul secase...
Stii cum zic?
sâmbătă, 12 octombrie 2013
Visul unei nopti de toamna...
http://www.youtube.com/watch?v=ZyqFqjCZqrA
Cacat. Mai am o singura tigara. Si o galeata de melodii pe iutub... Si eu stau si visez. Intr-un creier uzat si imbacsit cu tutun, pe care nici ness-ul nu-l mai resusciteaza, se infiripa un vis, un amestec de amintiri si dorinte...
Undeva, pe un drum serpuit, o vechitura de masina indoita sub greutatea bagajelor merge incet catre mare. Geamurile-s lasate jos, ca oricum mai tare de 70 la ora harbu' nu stie, dar din boxe se aude un Bob Marley, sau un Gentleman...inca nu m-am hotarat.
Nenorocita aia de roata de pe dreapta spate care are pana lenta si nenorocitul ala de bec de la benzina care se excita de fiecare data cand vede o benzinarie in zare fac drumul o aventura demna de visarile copilariei... Dar cui ii pasa?! De pe scaunul din dreapta zambeste suav o pustoaica in tricou alb si pantaloni scurti,care seamana cate putin cu fiecare purtatoare de sutien pe care am strans-o vreodata in brate. Cacat, corectam visul,ca la cat de frumoasa e, se termina visul cu rabla proptita in vreun pom, pe motiv ca nu avea cine sa se mai uite si la drum...
Frate,da' se cam intinde visul asta, ce dracu', ca doar nu merem la Marea Galbena? Ia stai ma,ca e visul meu... Mutam Costinestiu' pe harta langa Salonic si mai avem cateva ore de privit la frumusetea fara chip de langa mine...
Masina scartaie de atatea bagaje si fericire, muzica se imbina perfect cu sunetele rablei, si marea se intrezareste in ochii imaginatiei ca o fata morgana a unei veri pierdute de mult...
Stiu,e toamna,stiu,mai e mult pana la vara,dar nu ma scoateti din visul meu...Sunt ca in coma,conectat la aparatul visului meu.
Cineva zicea candva ca melodia asta(http://www.youtube.com/watch?v=VHlrVibU-2Q ) ma reprezinta. Nici pana in ziua de azi nu am reusit sa il contrazic..."Sa pot sa strig si eu...uite-o e ea!"...
Cacat. Mai am o singura tigara. Si o galeata de melodii pe iutub... Si eu stau si visez. Intr-un creier uzat si imbacsit cu tutun, pe care nici ness-ul nu-l mai resusciteaza, se infiripa un vis, un amestec de amintiri si dorinte...
Undeva, pe un drum serpuit, o vechitura de masina indoita sub greutatea bagajelor merge incet catre mare. Geamurile-s lasate jos, ca oricum mai tare de 70 la ora harbu' nu stie, dar din boxe se aude un Bob Marley, sau un Gentleman...inca nu m-am hotarat.
Nenorocita aia de roata de pe dreapta spate care are pana lenta si nenorocitul ala de bec de la benzina care se excita de fiecare data cand vede o benzinarie in zare fac drumul o aventura demna de visarile copilariei... Dar cui ii pasa?! De pe scaunul din dreapta zambeste suav o pustoaica in tricou alb si pantaloni scurti,care seamana cate putin cu fiecare purtatoare de sutien pe care am strans-o vreodata in brate. Cacat, corectam visul,ca la cat de frumoasa e, se termina visul cu rabla proptita in vreun pom, pe motiv ca nu avea cine sa se mai uite si la drum...
Frate,da' se cam intinde visul asta, ce dracu', ca doar nu merem la Marea Galbena? Ia stai ma,ca e visul meu... Mutam Costinestiu' pe harta langa Salonic si mai avem cateva ore de privit la frumusetea fara chip de langa mine...
Masina scartaie de atatea bagaje si fericire, muzica se imbina perfect cu sunetele rablei, si marea se intrezareste in ochii imaginatiei ca o fata morgana a unei veri pierdute de mult...
Stiu,e toamna,stiu,mai e mult pana la vara,dar nu ma scoateti din visul meu...Sunt ca in coma,conectat la aparatul visului meu.
Cineva zicea candva ca melodia asta(http://www.youtube.com/watch?v=VHlrVibU-2Q ) ma reprezinta. Nici pana in ziua de azi nu am reusit sa il contrazic..."Sa pot sa strig si eu...uite-o e ea!"...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)