Existenta unui gamer

Dupa un ecran de "Loading" prost, ai carui pixeli iti omoara ochii si-ti distrug creierul pueril, incepe jocul. Camuflat in razele unui nenorocit de neon abstract, un zombie din specia "medic" ma trage stupid de picioare. Disperat,ma retrag in spatiul protector. Folosind o veche tehnica de lupta, imbecilu' imi spinteca spatiul meu vital, si ma scoate in gloata lor de zombie, punandu-ma la crescut, sa ma fac mare si sa se poata hrani,el si tot tribul lui,cu sperantele,durerile,si fericirile mele.
Level dupa level fug disperat prin cusca asta fara gratii, muscand bolnav,disperat din toti parazitii astia condusi de A.I.(artificial inteligence).Totusi,ferindu-ma de otrava si inamici,de capcane si surprize, un graunte dureros de ascutit de teama imi ramane:deasupra mea ochiul Autocratorului ma priveste atotstiutor,conducandu-ma telepatic prin acest joc tembel de liniar. Si daca as avea cumva proasta idee de a incerca sa ies din joc inainte de a-l termina, mi se va strica calculatorul,cum au patit toti inaintea mea. Totusi,dorinta de a fi mai bun ca ei ma duce inainte, sub privirea ochiului sticlos si injectat.
Dar iata ca am ajuns la ultimul nivel. Fata in fata cu ochiul ce-a capatat bonus o fata si-un corp, scarbos de flasce dar al naibii de eficiente, imi pregatesc rece si calm armele. Doar e un simplu joc,de ce m-as agita?! Totusi, un gand animalic imi urla in boxele constiintei:"Javra,in seara asta, pleci ca din ma-ta,cu picioarele inainte!!!"...
Apoi 2 ecrane se succed idiot...

Asta e,nu e prima oara cand mor...Dar acum ma astepta alte jocuri existentiale.